Care este agentul patogen Escherichia coli?

Agentul patogen Escherichia coli, cunoscut și sub denumirea de bacterie coliformă, este una dintre cele mai cunoscute specii de bacterii aparținând genului Escherichia. Este o bacterie gram-negativă, formatoare de acid, care face parte integrantă din microbiota umană și din cea a altor animale cu sânge cald. Există diferite tulpini ale agentului patogen Escherichia coli, dintre care multe sunt inofensive. Altele, însă, pot provoca boli intestinale. Agentul patogen a fost numit după medicul pediatru german Theodor Escherich, care a izolat și descris pentru prima dată bacteria în 1886.

Care sunt caracteristicile agentului patogen Escherichia coli?

Agentul patogen Escherichia coli este o bacterie asporică care poate supraviețui atât într-un mediu bogat în oxigen, cât și într-un mediu sărac în oxigen. Agentul patogen fermentează lactoza și prezintă la microscop protuberanțe care îi permit să se atașeze de peretele organului pe care îl colonizează.

Cum vă puteți infecta cu Escherichia coli?

În cele mai multe cazuri, o infecție cu Escherichia coli își are originea în apă și/sau alimente contaminate. Alimentele care sunt denaturate în stare crudă, cum ar fi fructele și legumele, sunt deosebit de afectate. Dar, mai presus de toate, consumul de lapte nepasteurizat sau de carne crudă poate fi periculos pentru copiii mici și persoanele în vârstă. Dacă din această cauză se dezvoltă o infecție cu Escherichia coli, la acest grup de persoane se poate dezvolta chiar o formă de insuficiență renală care pune în pericol viața. În acest context, medicii vorbesc de așa-numitul sindrom hemolitic-uraemic. Pentru a se proteja de infecție, este recomandabil să se fiarbă în prealabil alimentele, deoarece agenții patogeni Escherichia coli sunt sensibili la căldură. Contaminarea de la o persoană la alta este, de asemenea, posibilă dacă persoana infectată nu s-a spălat bine pe mâini.

Cum poate fi prevenită o infecție?

Infecția cu agenți patogeni Escherichia coli în zona intestinală poate fi prevenită printr-o igienă temeinică a mâinilor și o igienă personală regulată. O infecție cu agenții patogeni din sistemul urinar, pe de altă parte, poate fi prevenită prin substanțe naturale. Acestea sunt concepute pentru a face imposibilă atașarea agentului patogen la pereții uretrei sau ai vezicii urinare. Printre aceste substanțe naturale se numără suplimentele alimentare pe bază de fructe roșii, afine sau grapefruit. Administrarea acestor substraturi este recomandată în special celor care fac frecvent infecții urinare cauzate de Escherichiae coli.

Care sunt simptomele infecțiilor cu Escherichia coli?

Infecțiile intestinale cauzate de tulpini de Escherichia coli se pot manifesta prin următoarele simptome:

  • Crize de febră, care apar, de obicei, în stadiile incipiente ale bolii,
  • Dureri abdominale,
  • Vărsături,
  • diaree cu sânge

În plus, pot apărea afecțiuni extraintestinale, cum ar fi o infecție a tractului urinar sau peritonită. În cazuri deosebit de grave, pot apărea intoxicații cu sânge, pneumonie și/sau meningită.

Care este evoluția unei infecții cu Escherichia coli?

De regulă, primele simptome apar la aproximativ 12 ore până la câteva zile după infecție și durează aproximativ o săptămână. Foarte des, infecția apare în țările în curs de dezvoltare din cauza condițiilor igienico-sanitare precare. O infecție cu Escherichia coli nu trebuie neapărat să se manifeste ca o boală intestinală. Este adesea posibil ca infecția să se dezvolte în alte organe și să provoace, de exemplu, o infecție a vezicii urinare, o infecție a tractului urinar sau o pneumonie sau meningită. În unele cazuri, poate duce chiar la otrăvirea sângelui.

Cum se diagnostichează o infecție cu Escherichia coli?

Dacă există o boală diareică severă, de lungă durată, este util să se facă o cultură pentru a vedea dacă bacteria este prezentă în intestin. Dacă se suspectează o infecție cu Escherichia coli care afectează ureterele, agentul patogen poate fi adesea diagnosticat prin efectuarea unei culturi de urină.

La femeile însărcinate, este necesar un test lunar de urină pentru a detecta agentul patogen. În cazul în care agentul patogen este detectat, este important să se înceapă un tratament antibiotic specific pentru a elimina complet bacteria.

Cum se tratează infecțiile cu Escherichia coli?

Deoarece Escherichia coli sunt bacterii, acestea pot fi tratate bine cu antibiotice. În special carbapenemele, un grup special de antibiotice, s-au dovedit a fi eficiente.

Cu toate acestea, în majoritatea cazurilor, tratamentul cu antibiotice nu este deloc necesar. În schimb, infecția este tratată pur simptomatic. Forma particulară de tratament depinde de gravitatea bolii. În majoritatea cazurilor, în special în cazul bolilor diareice, este necesar consumul de lichide și sare. Acest lucru se datorează faptului că infecția îi face pe pacienți să piardă săruri (electroliți), cum ar fi sodiul și potasiul, care sunt importante pentru o funcție cardiacă intactă sau pentru nervi și mușchi. De obicei, nu se prescriu medicamente pentru combaterea diareei, deoarece excreția elimină și agentul patogen din intestin.

Ce complicații pot rezulta în urma unei infecții cu Escherichia coli?

O infecție cu Escherichia coli poate duce la infecții ale vezicii urinare sau la o infecție a uretrei (uretrita). În cazul în care boala nu este tratată corespunzător, gravitatea infecției crește. În câteva cazuri, este chiar posibilă apariția unui sindrom hemolitic uremic (sindromul HUS). În special la copii, dar și la persoanele în vârstă, acest lucru poate duce la afecțiuni grave. Așa-numita plasmafereză poate fi utilizată pentru a trata sindromul HUS. Aceasta presupune purificarea plasmei sanguine a pacientului.

În general, persoanele în vârstă și copiii prezintă cel mai mare risc de a dezvolta complicații în urma unei infecții cu Escherichia coli. Mai presus de toate, o stare de deshidratare datorată diareei severe este riscantă pentru aceste grupuri de persoane. Prin urmare, este important ca persoanele afectate să fie hidratate corespunzător și să fie consultat din timp un pediatru, mai ales în cazul copiilor mici. Copiii dezvoltă adesea această afecțiune deoarece au tendința de a pune mâinile în gură.