Ce este cancerul amigdalelor?

Cancerul amigdalelor se mai numește și carcinom amigdalian și descrie o boală malignă a amigdalelor palatine. Boala face parte din grupul mare al așa-numitelor tumori ale gurii și gâtului, care se mai numesc și carcinoame orofaringiene și care sunt în mare parte carcinoame cu celule scuamoase. Bărbații cu vârste cuprinse între 60 și 70 de ani au în medie de trei ori mai multe șanse de a dezvolta o tumoare orofaringiană decât femeile.

Care sunt cauzele cancerului de amigdale?

Medicii presupun că cancerul de amigdale este declanșat de fumatul excesiv și de consumul de alcool. În orice caz, aproape 85 la sută din toți pacienții cu cancer de amigdale au un istoric de consum excesiv de nicotină și/sau alcool. Cu toate acestea, papilomavirusul uman (HPV) poate contribui, de asemenea, la dezvoltarea cancerului de amigdale. Studiile au arătat că prezența virusurilor HPV poate contribui la evoluția bolii.

Cum puteți preveni cancerul de amigdale?

Cancerul de amigdale poate fi evitat prin evitarea factorilor declanșatori ai bolii, adică nicotina și alcoolul. Deoarece aceste două substanțe care creează dependență au reputația de a provoca și alte boli, ele ar trebui evitate complet, dacă este posibil. În plus, ar trebui să se acorde atenție și unei igiene orale și dentare atente pentru a preveni cancerul de amigdale. Acest lucru include, de asemenea, examinări periodice preventive și de control la dentist.

Care sunt simptomele cancerului de amigdale?

Cancerul de amigdale poate provoca inițial următoarele simptome nespecifice:

  • Dificultate la înghițire,
  • răgușeală și/sau tuse de lungă durată,
  • Umflături în zona gâtului,
  • Respirație urât mirositoare,
  • Probleme în a mânca și/sau a bea

 

Dacă observați o decolorare albicioasă în cavitatea bucală care durează mai mult de 14 zile, acesta poate fi, de asemenea, un semn de cancer de amigdale. În orice caz, decolorarea trebuie verificată de un specialist într-un stadiu incipient.

Cum se diagnostichează cancerul de amigdale?

Cancerul de amigdale poate provoca modificări în cavitatea bucală, care în zilele noastre pot fi detectate cu ușurință cu ajutorul metodelor moderne de examinare. O posibilitate este examinarea în oglindă. Aici, medicul ORL examinează starea mucoasei bucale folosind o lumină puternică și o oglindă. Pot fi observate eventualele decolorări. În cazul în care există anomalii la nivelul amigdalelor (amigdale), medicul va lua o mostră de țesut (biopsie).

Deoarece examinarea în oglindă nu poate diagnostica structuri anatomice mai profunde, medicul poate utiliza și alte proceduri imagistice, cum ar fi o examinare cu ultrasunete (ecografie). Aceasta examinează în principal ganglionii limfatici (cervicali) situați pe cap. Dacă cancerul de amigdală se află deja într-un stadiu avansat, ganglionii limfatici conțin, de obicei, metastaze. Pentru a exclude o metastază  , se efectuează, de asemenea, o tomografie computerizată (CT) sau o imagistică prin rezonanță magnetică (IRM). Ambele proceduri îi permit medicului să determine poziția exactă și extinderea tumorii. Aceste informații sunt cruciale pentru îndepărtarea chirurgicală a tumorii.

Ce stadii tumorale se disting în cancerul de amigdale?

Stadiile tumorale în cancerul de amigdale nu diferă în mod semnificativ de clasificarea generală T a tumorilor, care poate fi reprezentată după cum urmează, în funcție de mărimea și extinderea focarului tumoral:

  • Stadiul T1: Tumora este mai mică de 2 cm.
  • Stadiul T2: Tumora are o dimensiune între 2 și 4 cm.
  • StadiulT3: Tumora are o dimensiune mai mare de 4 cm.
  • Stadiul T4: Tumora a infiltrat structurile tisulare din jur. Astfel de tumori sunt deosebit de frecvente la nivelul gâtului, obrajilor și/sau la baza limbii.

Cum se tratează cancerul de amigdale?

Cancerul amigdalelor este adesea îndepărtat chirurgical. Aceasta presupune îndepărtarea chirurgicală a tumorii primare și a țesutului înconjurător, asigurându-se că există o distanță de siguranță suficient de mare față de țesutul sănătos. Îndepărtarea țesutului care înconjoară tumora are scopul de a preveni rămânerea în organism a celulelor tumorale, care ar putea forma noi tumori (recidivă) la un moment ulterior. În cazul în care tumora a făcut deja metastaze în ganglionii limfatici de la nivelul capului și gâtului, aceștia vor fi, de asemenea, îndepărtați chirurgical. După intervenția chirurgicală, ar trebui să se efectueze o radioterapie suplimentară, chimioterapie sau radiochimioterapie combinată.

Care este îngrijirea ulterioară pentru cancerul de amigdale?

După ce tumora a fost îndepărtată chirurgical, pacientul trebuie să se prezinte la controale regulate, astfel încât orice recidivă a tumorii să poată fi diagnosticată și tratată într-un stadiu incipient. În fiecare caz, se efectuează o examinare clinică amănunțită, care include diagnosticarea imagistică sub forma unei examinări cu ultrasunete, CT sau RMN. Acest lucru nu numai pentru a exclude posibilitatea ca tumora să se formeze din nou, ci și pentru a exclude posibilitatea existenței unor metastaze. Dacă este necesar, se poate lua și o mostră de țesut (biopsie).

Intervalele la care ar trebui să aibă loc examinările de urmărire depind nu numai de agresivitatea tumorii, ci și de localizarea și dimensiunea acesteia. De regulă, se recomandă examinări de urmărire la intervale de 1 până la 3 luni în primul an. Într-o etapă ulterioară, examinările pot avea loc la fiecare 6 luni, iar începând cu al cincilea an, un control ar trebui să aibă loc în fiecare an.

Următoarele terapii de urmărire pot fi necesare ca urmare a îndepărtării chirurgicale a cancerului de amigdale:

  • Antrenament pentru voce și înghițire pentru a îmbunătăți funcția organică,
  • Terapie împotriva durerii,
  • Asistență pentru a ajuta pacientul să se reintegreze în mediul social și profesional,
  • îngrijire psihologică (psiho-oncologie)

Care este prognosticul pentru cancerul de amigdale?

Ca și în cazul altor tipuri de cancer, cu cât cancerul de amigdale este diagnosticat mai devreme, cu atât prognosticul este mai bun. Studiile au arătat că, în cazul pacienților care sunt testați pozitiv la virusul HPV, rata de supraviețuire la 5 ani, de 80% șanse de vindecare, se reduce la 40-50% în cazul celor care nu sunt testați HPV-pozitiv.